Motivarea ICCJ în dosarul „Transferurilor”: Judecătorii instanței inferioare au dat condamnări pe probe invalide

Curtea de Apel București a respins toate probele cerute în dosarul transferurilor de jucători, nu i-a ascultat temeinic pe cei opt oameni de fotbal acuzați și a dispus condamnarea pe probe în baza cărora fuseseră anterior achitați, arată instanța supremă în motivarea decizie de rejudecare a cauzei.

Magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ) au decis, în 20 mai, să trimită dosarul transferurilor de jucători pentru rejudecare la Curtea de Apel București, instanță care în noiembrie 2012 a dispus pedepse între trei și opt ani de închisoare cu executare sau cu suspendare pentru Gheorghe Popescu, Gheorghe Copos, Mihai Stoica, Cristian Borcea, Ioan Becali, Victor Becali, Jean Pădureanu și Gheorghe Nețoiu, acuzați de înșelăciune.

Judecătoarele Corina Jîjîie și Lucia Rog au admis recursurile făcute de cei opt oameni de fotbal și au desființat „în totalitate” decizia prin care aceștia au fost condamnați de Curtea de Apel București (CAB). Al treilea judecător din completul de la instanța supremă care a judecat dosarul transferurilor, Lavinia Lefterache, a hotărât că „acțiunile penale din prezenta cauză și vinovăția se evaluează distinct pentru fiecare din inculpați” și a apreciat, în opinie separată, că trebuie admise recursul DNA cu privire la Jean Pădureanu și Gheorghe Popescu și recursurile lui Gheorghe Popescu și Jean Pădureanu. Judecătoarea Lefterache a opinat în favoarea casării sentinței Curții de Apel București cu privire la cei doi și pronunțării unei soluții de încetare a procesului penal împotriva acestora, ca urmare a acoperirii integrale a prejudiciului.

Instanța supremă a dat, joi, publicității motivarea deciziei de rejudecare a dosarului transferurilor de jucători, cei doi judecători care au avut opinia majoritară arătând că instanța de apel a greșit atunci când a dispus desființarea deciziei de achitare stabilită de Tribunalul București și a dispus condamnarea celor opt oameni din fotbalul românesc în baza acelorași probe prin prisma cărora s-au dictat și achitările din acest caz.

Un alt argument al celor doi judecători este acela că instanța de apel nu i-a ascultat temeinic pe cei opt inculpați, ci doar a notat că aceștia își mențin declarațiile date la Direcția Națională Anticorupție și la Tribunalul București. Magistrații au arătat că, indiferent de spusele inculpaților, Curtea de Apel trebuia să le ia o declarație completă, în contextul în care aceștia fuseseră achitați anterior.

Judecătorii au mai notat, în motivare, că din actele dosarului se reține că Tribunalul București, făcând o analiză a materialului probator, a apreciat că niciuna din acuzațiile aduse celor opt oameni de fotbal nu se confirmă, iar faptele pentru care aceștia au fost trimiși în judecată nu există, dispunând achitarea.

„Curtea de apel, stabilind o situație de fapt total opusă celei reținute de tribunal, dar concordantă cu cea expusă în rechizitoriu, a concluzionat că faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată există și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, evaziune fiscală și spălare de bani, și, pe cale de consecință, a desființat în totalitate sentința instanței de fond și a dispus condamnarea tuturor inculpaților și obligarea lor la plata despăgubirilor civile, respectiv confiscarea specială a sumelor de bani obținute, în situațiile în care nu a existat o constituire de parte civilă”, au scris cei doi judecători din complet care au dispus rejudecarea dosarului.

Verificând modul în care s-a desfășurat cercetarea judecătorească care a condus la pronunțarea unei soluții de condamnare, judecătorii ICCJ au constatat că, la primul termen de judecată, din 5 septembrie 2012, cauza a fost amânată pentru a se acorda posibilitatea inculpaților să își angajeze apărător. La următorul termen, din 3 octombrie 2012, Curtea de Apel București a respins cererile lui Pădureanu, Copos, Popescu, loan și Victor Becali de administrare de probe, respectiv de efectuare a unei expertize financiar contabile, precum și cererea de ascultare a martorilor loan Horoba, Dorin Stoian, Lucian Sânmărtean, Ionel Ganea și Versluis Johan, ca neutile soluționării cauzei. Instanța a consemnat în încheiere că Popescu, Copos, Borcea, Pădureanu, Ioan și Victor Becali au arătat că își mențin declarațiile date în cauza și că se consideră nevinovați. Totodată, din oficiu a pusă în discuție schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru Copos și Pădureanu, iar la cererea apărării instanța a dispus amânarea cauzei pentru 26 octombrie 2012. La acest ultim termen de judecată a fost prezent și Gheorghe Nețoiu, care a arătat că „își menține depozițiile anteriore și nu are alte completări de făcut”, după care a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul în dezbaterea apelurilor.

Magistrații instanței supreme au apreciat că, „în pofida caracterului devolutiv integral al căii de atac, prevăzut de dispozițiile art. 371 alin. 2 C.proc.pen., și, deși era obligată să procedeze la audierea inculpaților achitați, Curtea s-a limitat în mod total nejustificat în a consemna în încheiere poziția procesuală a acestora, după care, fără a administra nicio altă probă, respingând toate cererile formulate în acest sens de către apărare, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere, a constatat vinovăția inculpaților, statuând asupra unor aspecte cu profund caracter faptic, printr-o altă interpretare a probatoriului administrat în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești”.

„În primul rând, în cauză s-au încălcat dispozițiile art. 378 alin. 11 C.proc.pen. potrivit cărora, cu ocazia judecării apelului, instanța este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispozițiilor cuprinse în partea specială Titul II. Capitolul II, atunci când nu a fost ascultat la instanța de fond, precum și atunci când instanța de fond nu a pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare”, au mai scris judecătorii instanței supreme.

Instanța a menționat că textul a fost introdus ca urmare a condamnărilor României la CEDO, instanța europeană statuând că atunci când o instanță sesizată cu soluționarea unei cauze în fapt și în drept, este învestită să analizeze în ansamblul ei problema vinovăției sau nevinovăției, aceasta nu poate, din motive de echitate a procedurii, să decidă asupra acestor probleme fără aprecierea directă a mărturiilor prezentate personal de inculpatul care susține că nu a comis fapta considerată infracțiune.

„Or, aprecierea directă a mărturiilor celor acuzați nu se poate realiza doar din simpla afirmație a menținerii declarațiilor anterioare și a faptului că sunt nevinovați, o atare modalitate formală de ascultare nesatisfacând exigențele art. 378 alin. I1 C.proc.pen. și art. 6 par. 1 din C.E.D.O., instanța de apel fiind obligată să îi audieze detaliat, potrivit procedurii prevăzute dc ait. 323 și 324 C.proc.pen. (la care chiar dispozițiile art. 378 alin. 1 fac trimitere), întrucât această poziție procesuală nu echivalează cu exercitarea dreptului la tăcere”, au mai scris judecătorii ICCJ în motivare.

Magistrații au precizat că instanța de apel și-a fundamentat decizia pe o nouă interpretare dată probatoriului, inclusiv declarațiilor martorilor, inculpații fiind găsiți vinovați pe baza acelorași probe care au condus la pronunțarea, de către prima instanță, a unei soluții de achitare.

„Ca atare, sub aspectul analizat se constată întemeiate criticile formulate, decizia recurată fundamentându-se pe același probe ce au determinat tribunalul să dispună achitarea inculpaților întrucât faptele nu există și pe depozițiile unor martori care nu au fost niciodată ascultați în condiții de contradictorialitate, Curtea de apel ignorând obligațiile ce revin instanței de control judiciar atunci când devoluează cauza în fapt și în drept, mai ales când controlul vizează o soluție de achitare”, au mai notat cei doi judecători.

Magistrații au atras atenția că nici procurorii nu au avut un rol activ în judecarea apelurilor, aceștia arătând că Ministerul Public nu a propus administrarea niciunei probe, opunându-se celor solicitate în apărare de către inculpați, cu motivarea că acestea ar fi inadmisibile întrucât tind la dovedirea nevinovăției deja stabilită de către instanța de fond.

De asemenea, procurorii nu au intervenit atunci când instanța s-a limitat în a consemna că inculpații își mențin declarațiile anterioare și nu a adresat niciun fel de întrebări acestora, „rezumându-se la a susține motivele de apel, deși, din multiplele condamnări obținute de către România sub aspectul încălcării dispozițiilor articolului 6 paragraful 1 și 3 litera d din Convenție (CEDO) prin reaprecierea probelor de către instanțele de control judiciar fără administrarea lor nemijlocită, era evident că o atare procedură nu are caracter echitabil”, se mai arată în motivare.

După motivarea deciziei instanței supreme, dosarul a fost retrimis la Curtea de Apel București, care trebuie să rejudece în limitele exprimate de cei doi judecători care au format decizia majoritară.

Curtea de Apel București a înregistrat dosarul pentru rejudecare în 2 august și a stabilit primul termen de judecată în 11 septembrie.

Procurorii Direcției Naționale Anticorupție i-au trimis în judecată pe cei opt oameni de fotbal în 2 octombrie 2008, în legătură cu efectuarea de tranzacții ilegale la transferurile unor fotbaliști către cluburi din străinătate, ceea ce ar fi produs un prejudiciu total de aproape 1,5 milioane de dolari în dauna statului și de peste 10 milioane de dolari în dauna a patru cluburi de fotbal.

În rechizitoriul DNA sunt prezentate 12 transferuri ale unor fotbaliști români efectuate de la cluburile Dinamo București, Rapid București, Gloria Bistrița și Oțelul Galați către cluburi din străinătate, în perioada 1999-2005.

Este vorba despre transferurile jucătorilor Cristian Dulca – realizat în ianuarie 1999, de la clubul de fotbal Rapid București la clubul sud-coreean Pohang Steelers, Iulian Arhire – de la clubul Oțelul Galați la Pohang Steelers, realizat în martie 1999, Cosmin Contra – de la Dinamo la Deportivo Alaves, realizat în iunie 1999, Ionel Ganea – de la clubul de fotbal Gloria Bistrița la VfB. Stuttgart, din iulie 1999, Paul Codrea – de la Dinamo București (împrumutat la FC Argeș Dacia Pitești) la Genoa Cricket and Spa din Italia, realizat în ianuarie 2001, Florin Cernat – din februarie 2001, de la Dinamo București la Dinamo Kiev din Ucraina, Bogdan Mara – din iulie 2001, de la Dinamo București la Deportivo Alaves, Nicolae Mitea – din august 2003, de la Dinamo la Ajax Amsterdam, Lucian Sânmărtean – din august 2003, de la Gloria Bistrița la Panathinaikos Atena, Florin Bratu – din septembrie 2003, de la Rapid București la Galatasaray Istanbul, Dan Alexa – de la Dinamo București la Guoan Beijing, în Republica Populară Chineză, realizat în luna iunie 2004 și Adrian Mihalcea – din iulie 2005, de la Dinamo București, la Chunnam Dragons din Coreea de Sud.